- speteázã
- s. f., g.-d. art. spetézei; pl. spetéze
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
spetează — SPETEÁZĂ, speteze, s.f. 1. Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care îşi reazămă spatele cel care şade; spătar1, rezemătoare. 2. Bucată de scândură îngustă care serveşte ca element de sprijin sau de legătură între diverse părţi ale… … Dicționar Român
spată — SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s.f. I. Piesă la războiul de ţesut formată dintr un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinţii căruia trec firele de urzeală. ♦ Beţişor peste… … Dicționar Român
stinghie — STÍNGHIE, stinghii, s.f. 1. Bucată de lemn lungă şi îngustă care se fixează (de a curmezişul (curmeziş)) pentru a uni două sau mai multe elemente ale unei construcţii sau pentru a susţine, a întări ceva. 2. (pop.) Parte a corpului unor fiinţe… … Dicționar Român
banchetă — BANCHÉTĂ, banchete, s.f. 1. Bancă1 mică (capitonată) fără spetează; bancă1 sau canapea montată în vehicule. 2. Porţiune orizontală, în formă de treaptă, într o lucrare de terasament. 3. (În echitaţie) Obstacol natural format dintr o moviliţă… … Dicționar Român
spătar — SPĂTÁR1, spătare, s.n. Spetează a unui scaun. – Din spată2 + suf. ar. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM SPĂTÁR2, spătari, s.m. Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalităţii, care avea la început funcţia de a purta la… … Dicționar Român
birlic — BIRLÍC, (1) birlici, s.m., (2) birlicuri, s.n. 1. S. m. As (1). 2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din tc. birlik. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIRLÍC s. v. as … Dicționar Român
rezemătoare — REZEMĂTOÁRE, rezemători, s.f. 1. Spătar, spetează (de scaun). ♦ Fiecare dintre părţile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină braţele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [var.: (reg.) răzimătoáre s.f.] – Rezema + suf. ătoare. Trimis … Dicționar Român
scaun — SCÁUN, scaune, s.n. I. 1. Mobilă (de lemn, de metal etc.) cu sau fără spetează, pe care poate să şadă o singură persoană. ♢ Scaun de tortură (sau de supliciu) = dispozitiv în formă de scaun pe care, în vechime, era imobilizat cel supus torturii.… … Dicționar Român
spiţă — SPÍŢĂ, spiţe, s.f. 1. Fiecare dintre bucăţile de lemn sau dintre barele subţiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roţi de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. fig. Grad de… … Dicționar Român
taburet — TABURÉT, taburete, s.n. Scăunel rotund sau pătrat, fără spătar. ♦ spec. Scăunel fără spătar, prevăzut cu un dispozitiv de înălţare şi de coborâre, pe care stă cineva când cântă la pian. ♦ spec. Scăunel foarte scund, pe care îşi poate ţine… … Dicționar Român